Speranta

Te intrebi adesea daca mai poti continua in acest fel. Daca mai poti pribegi fara rost in aceasta lume corupta, in care am ajuns sa ne vindem sufletul. Te intrebi daca meriti sa calci pe Pamantul care iti sustine greutatea, daca meriti sa respiri aerul subtiat. In acesta lupta, esti invins inca de cand esti conceput. Nu ai sanse, caci vei sfarsi intr-o groapa uda, plina de viermi care ti se vor strecura pana in miezul trupului. Iti vor sfarteca visele si-ti vor smulge dorintele aruncandu-le undeva unde sa nu le poti gasi. Vor distruge singura dovada a faptului ca ai existat vreodata. Incetul cu incetul, timpul te va uita. Si atunci sufletul va plange, lacrimi amare si transparente. Vei blestema ziua in care ai inceput sa existi, in care ai inceput sa gandesti. Vei cauta sfasitul, iti vei infige unghiile in pamantul amestecat cu sange si vei striga. Tipetele tale se vor incurca cu tipetele zguduitoare ale celorlalti formand un sunet constant si ascutit care va taia suprafata invizibila a aerului.
Dar, cu toate acestea, ramane speranta.
Nemuritoare.
Prezenta.
Incontestabila.