Eros si Psyche

“Fiul meu” spuse Afrodita uitandu-se la tanarul care parea sa doarma pe un nor.”Crezi ca exista o faptura mai minunata decat mine?” Eros deschise ochii si o privi curios.
“Te-ai nascut din spuma marii cu cea mai teribila putere cunoscuta vreodata. Destinul fiecarui muritor nu depinde de Hades, draga mea,ci de tine.”Spunand acestea, inchise ochii si instantaneu, figura angelica si pura a Psycheei ii veni in minte.
“Vreau s-o distrugi, Eros!”
Deschise ochii si pentru prima data o vazu pe ea, Afrodita, spumegand de furie, ochii ei altadata calmi ca briza oceanica erau invadati de fulgere iar dintii ei rupeau suprafata fragile a buzelor catifelate.”Indreapta-ti sagile impregnate de venin spre inima ei!” El o asculta si se cobora pe pamant, acolo unde ea, dansa asemenea unei nimfe in ritmul sacadat al vantului. O privi cateva clipe si I se paru mai gratioasa, mai minunata decat orice stea care clipea frenetic in spatiul infinit. “Ar trebui aruncata pe cer, pentru ca frumusetea ei sa nu paleasca.” Azvarli sageata otravita in iarba cruda si se cobora la ea.
“Psyche”spuse Eros, vocea lui amestecandu-se in atmosfera. “Sa fugim impreuna!”
Ea, se intoarse spre el si ii zambi.
“Eros, incerci sa-mi otravesti mintea?”
El o privi contrariat.
“Niciodata, insa nadajduiesc ca inima iti este otravita”
El inchise ochii. Un val de parfum il izbi si simti cum trupul ei firav se lipeste de el. Inimile lor bateau la unison. Isi apropie buzele dulci de urechile lui si sopti:
“Da Eros… hai sa fugim.”